Apropierea urgentă de lumina tiparului a numărului 50 din revista clujeană „ORAȘUL” îmi prilejuiește aici și acum câteva gânduri de bine. Invitația primită de la mentorul acestei prestigioase publicații, Ionel Vitoc, de a transmite câteva cuvinte „la aniversară”, m-a găsit receptiv mai ales din perspectiva „arderilor” mele interioare pe acest hotar al presei de adevărată reflexie.
Mi-am hrănit cunoașterea cu deosebire de la orizonturile concrete ale almei mater napocensis și mă revendic permanent de la matricea metropolei și de la mentorii pe care i-am avut și în care văd astăzi semnul de binecuvântare ce m-a însoțit în acele vremuri tulburi din „meandrele adevărului”. Toți cei care ne-am hrănit aici, la mama cea iubitoare și ne-am răspândit apoi prin Țară, mai ales prin Transilvania, am purtat cu demnitate „bastoanele” spiritului ardelean. Iar orașul-capitală, indiferent de locul unde noi ne-am așezat obolul, rămânea topos referențial și întreținător de speranțe.
Am fost, de asemenea, contemporan cu „Revoluția de presă Echinox”, citeam „Tribuna” și „Steaua” din curiozitate literară, iar „Studia Universitatis” … din plăcere științifică”! Din nefericire, după episoadele faste cu D. R. Popescu, Augustin Buzura, Nae Prelipceanu, I. Maxim Danciu, Ion Cocora, Tudor Dumitru Savu, Vasile Sav ș.a., o prea lungă perioadă „Tribuna” a devenit mai puțin dezirabilă, ba chiar „nefrecventabilă”. De ce afirm toate
acestea? Ca să fie clare argumentele care se aglutinează în jurul ideii pivot că, atunci când
a apărut revista ORAȘUL, Cluj-Napoca era un municipiu cu o presă culturală bine titrată, dar îmbătrânită în forme și neatractivă. Mai mult și mai grav, s-a creat un fel de
consens printre intelectuali ce avea la mijloc principiul minimului efort. Cu șase universități
de stat foarte bune, dintre care „Babeș-Bolyai” cea mai bine clasată național, cu sute de performeri de top în domenii cheie, cu o viață academică efervescentă și de mare anvergură, acest oraș nu oferea minimi „indici de relație”, pe care științele, arta și cultura le aduc în viața pulsatilă obișnuită. Fiecare cu lumea și cu istoria proprie, cu performerii proprii, fie că e vorba de medici, artiști, arhitecți, matematicieni, agronomi ș.a.m.d. Doar filologii se simțeau reprezentați prin hărnicia și vrednicia Filialei Uniunii Scriitorilor, prin lansările de carte, prin revistele proprii… Dar cultura urbană înseamnă mult mai mult. Heidegger scria că „a locui devine sinonim cu a fi”, deci folosul principal cultural al orașului nu poate fi poezia (!) și nici critica literară (!!). Dimpotrivă, cultura urbană înseamnă HABITUS, mai ales în înțelesurile antropologice ale acestuia. Aici se cultivă sentimentul de apartenență, ilustrat cu precădere prin modul de a amenaja, îngriji și primeni spațiile urbane. Rămân esențiale segmentele reprezentate de operă, teatru, muzică simfonică, biblioteci etc., dar se insinuează și forme de alt nivel (târguri de artă, de cariere, tabere, festivaluri de film și film experimental, spectacole de artificii, baluri etc.). Unde vor fi acestea reflectate analitic și sintetic spre a așeza „fiorul” în filă de cronică? De aceea, când a apărut ORAȘUL, ca un fiu sentimental al Clujului ce sunt, ca un matelot pe nava-amiral a spiritualității transilvane, ca un astrist fericit că o astfel de tradiție a renăscut, m-am entuziasmat cu asupră de măsură și am încercat să cunosc Omul care a edificat ORAȘUL! Așa l-am descoperit, în timp, pe arhitect, pe gânditor, pe filosof, pe omul politic, pe artist, pe îndrăgostitul de artă și de oameni. În redacția ORAȘUL și apoi în taberele de la Vălenii Șomcutei, în Maramureș. Peste tot prezent, generos, implicat, dăruit. Iar în jurul lui – o doamnă Cristina devotată excepțional și o galerie de intelectuali de superclasă, din care n-o să dau nume, ca să nu alterez ierarhiile timpului în mare lucrarea lui.
Cu alte cuvinte Ionel Vitoc este un contemporan de seamă ce reușește nu doar să se
distingă în stil elitist în domeniile sale profesionale, ci și să cultive cu mult beneficiu public
virtuțile prieteniei și relației cu ceilalți. Spirit generos și aglutinant, cu o mare mobilitate,
temeritate și perseverență, cu conștiința lucidă a cardinalităților actuale, arhitectul Ionel
Vitoc reușește deplin unde alții nici nu s-ar fi gândit că poate exista o astfel de intersecție!
Astfel încât, după ce și-a identificat noul domeniu de expresie și de misiune, a descoperit
că printr-o revistă polimorfă și polivalentă se poate dobândi apartenența la un nou domeniu de excelență. Misiunea autoasumată de inițiator de a edifica o „revistă de cultură urbană” l-a transformat dintr-un simplu bun specialist într-un misionar și apostol instituționalizat. „ORAȘUL” nu e doar o revistă, e și un „salon” al intelectualilor clujeni de mare anvergură, un „club” al profesioniștilor din vaste și diverse domenii ale culturii, artei, cunoașterii, un „amfiteatru” de dezbateri, o „galerie” de portrete memorabile … Pe scurt și cu un nume vechi, dar de prea mult timp uitat, un BIBLIOPOLIS. Iar prin toate eforturile sale de a aduna această echipă valoroasă și a o păstra mereu în „echilibru de lucru”, Ionel Vitoc a dobândit tot mai mult și tot mai bine măsura ce trebuie așezată în toate lucrurile („est modus in rebus”, ziceau latinii), pentru ca elementele să consolideze și să învrednicească „sistemul”, nu să-l „abuzeze” sau să-l „umbrească”. Spun un lucru îndeobște cunoscut, căci sunt colective redacționale care tocmai prin „densitatea prea mare a marilor semnături” reușesc, fără să-și propună, performanțele unui malefic homo destructor, în terenuri de la care cititorii așteaptă noi deschideri de orizonturi și nu vectori săditori de obtuzități culte.
După 50 de numere revista „ORAȘUL” are „talie”, „anvergură”, „notorietate”, „constanță” și „relevanță”. Am așezat între ghilimele aceste „calități” atât de meteorice în universul revuistic tocmai spre a fixa pe firmamentul analizei o posibilă hartă sintagmatică a reușitei paradigmatice a „ORAȘULUI”. Altfel spus, e un bilanț al CINCIZECIMII, concept care operează nu doar îmbrăcat cu sensuri teologice, ci și fenomenul civic al jubilismului, jubilierii
și jubilării!
Vivat! Crescat! Floreat!
Prof. dr. Teodor ARDELEAN
Director Biblioteca Județeană “Petre Dulfu” Baia Mare